enunţ în raport cu tabloul central, dominat de o extraordinară libertate de
imaginare și întruchipare a stării de plăcere.
Chiar în centrul imaginii și în planul cel mai apropiat vedem un vas
mare, în care se contopesc câteva trupuri umane, ca un fel de abandon
total în lumea plăcerilor bahice, trupuri din care nu au mai rămas active
decât mâinile care devin un fel de toartă vie, un fel de suport activ al
vasului, iar resturile corpurilor umane s-au dizolvat în mod straniu
pierzându-și identitatea, cu precădere capul, undeva în structura vasului.




