89 / 325
89
Instalaţiile fragmentate
‒ în care corpuri umane sau diverse obiecte
sunt dispersate în proiecţii ale detaliilor constituente pe mai multe
monitoare, ecrane sau pe alte suporturi ‒ au atras atenţia mai multor artiști
video, începând cu Nam June Paik, Peter Campus, Tony Oursler.
Lucrările lor redau o gamă extrem de largă de stări și senzaţii: de la
mister, îngrijorare, anxietate până la exuberanţă și grandoare ‒ cum este
cazul unor artiști ca Peter Sarkisian, Michal Rovner, Candice Breitz, Isaac
Julien, Paul Wilson & James Smith și alţii.
De altfel,
fragmentarea
în artele vizuale nu se manifestă doar ca o
manieră sau, mai precis, o strategie pur formală, ci este și o rezultantă
firească ‒ nu numai a unor procese de factură pur estetică, dar, mai ales,
un reflex artistic al unor noi modele de organizare a vieţii social-politice
și culturale, specifice lumii contemporane.
Poate una dintre cele mai explicite, mai eficiente și mai „plastice”
interpretări filozofice ale sensurilor civilizaţiei contemporane o găsim în
teoria comparativă a
gândirii rizomatice
în raport cu gândirea
arborescentă, enunţată de filozoful Gilles Deleuze în
Rizomul
(1976) și
dezvoltată, împreună cu filozoful și psihanalistul Felix Guattari, în
Capitalism și schizofrenie
(1980).
Complexitatea structurilor de reţele ce definesc spiritul globalizării
din zilele noastre, în toate înţelesurile sale, se regăsește reflectată, aproape
figurativ, în păienjenișul internetului și, implicit, al
net-art
-ului, ce
proliferează, întocmai ca și ramificaţiile de
rizom
, în infinite dantelării de
comunicare și expresie artistică.
La fel ca în cazul conceptelor
imagine cristal şi imagine timp
113
, pe
care Gilles Deleuze le analizează în lucrările sale
L’image-mouvement.
Cinéma 1
și
L’image-temps. Cinéma 2
, şi această asemănare a sistemelor
de funcţionare a civilizaţiei contemporane cu o structură de tip rizomic
este extrem de plastică, întrunind multe caracteristici comune, și nu numai
la nivel metaforic.
Rizomul
, ca mod de revitalizare al unei lumi fragmentate, este diferit
de liniaritatea
arborescentă
a existenţei, el se restructurează prin
deconstrucție pentru a se reordona
, potrivit unor alte principii şi seturi
de valori, deoarece: „Rizomul nu e constituit din unităţi, ci din dimensiuni
sau, mai degrabă, din direcţii mişcătoare. Nu are nici (un termen iniţial,
113
Conceptele
imagine timp şi imagine cristal
vor fi analizate în capitolul Timp de sinteză