179
Georges Braque, în lucrarea
Sticlă de Vieux Marc, pahar și ziar
, lipește
pe hârtia unde desenase în cărbune, în maniera sa cubistă, fragmente de
ziar și de hârtie imprimată. Ignorând spaţialitatea iluzorie a perspectivei
albertiene, el accentuează un alt tip de relații dimensionale, care conferă
compoziției un aspect mai mult poetic sau muzical. Dincolo de jocul
volumelor, ce sugerează o vibraţie spaţială, imaginea produce privitorului
și un interesant exerciţiu de reconsiderare a formelor, o încercare
imaginativă de a recompune sau de a înţelege logica juxtapunerilor, de a
reîntregi fragmentele. Enunțul succint al frânturilor obiectuale,
succesiunea unor detalii, forţa lor sugestivă determină și explică, în
același timp, o anumită stare emoţională, iniţială, pe care artistul a
resimţit-o și o dezvăluie. De asemenea, imaginea suscită o atitudine activă
a privitorului sugerându-i o direcţie concretă, e drept fragmentată, ca la un
joc de puzzle, o implicare în reconstrucţia imaginară a atmosferei inițiale




