175 / 325
175
logicii aparente a realităţii și acţionează prin simpatie și antipatie
(
sympatia et antipatia rerum
)
.
172
Ei inventează apropieri selecţionând,
extrăgând elemente dintrun ansamblu, pentru a reface lent un altul,
recompunând prin acest act o nouă și excepţională unitate. A colecţiona
este un joc al răbdării, ce se regăsește în fiecare alegere, ce determină
organizarea unui nucleu de obiecte. În acest joc colecţionarul și autorul
asamblajului sunt protagoniștii absoluţi.”
173
Simpatia și antipatia, două stări antagonice cu înţelesuri atât de
complexe, dar cu un impetuos și totodată greu explicabil substrat
energetic, provoacă reacţii de atracţie și respingere dintre cele mai bizare.
Ce mecanism declanșează, la nivel strict vizual, aceste stări? Ce forme
sunt asociate uneia și care alteia? Ce relaţii dintre forme, fie ele fiinţe sau
obiecte, fie ele bi- sau tridimensionale, sunt în acord sau dezacord ?... și
de ce? De ce unele obiecte, fiinţe, fenomene sunt agreate într-un areal
geografic și creează repulsie în altul? Iată o serie de întrebări, dintre care
o bună parte sunt retorice, dar complementare celorlalte în demersul
reperării înţelesurilor unor fenomene ce guverneză atitudinea noastră
vizuală vizavi de aceste ‒ de multe ori inefabile ‒ stări emoţionale.
Amedeo Modigliani
– Autoportret
Wilhelm Lehmbruck
- Tânăr în
picioare
172
Adalgisa Lugli explică astfel acest fenomen: „Fenomenul simpatiei şi al antipatiei între
lucruri este cel care provoacă apropierea obiectelor în sânul colecţiei. Într-o epocă în care
clasamentul enciclopedic nu exista încă,
la sympatia et antipatia rerum
era regula de
ordonare, firul Ariadnei al labirintului.” (
Assemblage
, Paris, Editura Adam Biro, 2000, p.
51
173
Adalgisa Lugli,
Assemblage
, Paris, Editura Adam Biro, 2000, p. 52