Becul Peticit - Gheorghe Sfaiter

182 / 325

Deși fragmentul de mai sus este doar un minuscul citat din
Manifestul Dada, găsim totuși edificatoare atitudinea aproape anarhistă ‒
de fapt, anarhismul era prezent în epocă ‒ atitudine ce se va instaura însă
temeinic, ca substanţă primordială a energiilor creatoare, în mai multe
etape istorice, putând fi reperată chiar și astăzi în mare măsură. Putem
afirma că dadaismul este mai mult o stare energizantă, o atitudine rebelă
ca un fel de componentă a mecanismului creativ, ce întreţine vie starea
conflictuală a demersului artistic.
„De aceste «obiecte» dadaiste este legat deci, în mod esenţial, un
gust polemic, un arbitrar irevenţios, un caracter cu totul provizoriu, foarte
departe de ideea de a construi un exemplu estetic, cum era în schimb
pentru cubiști, futuriști, abstracţioniști. Ca atare, acest lucru trebuie
descoperit în obiectele dadaiste, dincolo de eventualele similitudini cu
produsele celorlalte tendinţe.”179 După afirmaţiile lui Mario De Micheli,
există deci un fel de spirit Dada mai mult decât o orientare artistică în
sensul exact al cuvântului. De altfel, foarte mulţi artiști catalogaţi ca
exponenţi ai altor curente au fost atrași, pasager sau pentru o mai lungă
perioadă, de acest vertij al libertăţii creative ce se regăsea în esenţa
mișcării Dada.
Dadaismul era, într-un fel, stadiul paroxistic al acestui fenomen
de fragmentare a imaginii plastice, care se manifesta sub diferite formule
ideatice și estetice, începând cu impresionismul de la sfârșitul secolului al
XIX-lea.
Încercările lui Cezanne de a structura un alt model de
reprezentare a volumetriei, a relaţiilor spaţiale, a spaţiului în sine au
provocat și o distorsiune a formelor în raport cu modalităţile de
reprezentare clasică. De aici însă până la anularea relaţiilor logice dintre
elementele formale ‒ fie ele fiinţe, obiecte sau elemente ale acestora ‒
desigur că sesizăm un parcurs extrem de profund în doar 30-40 de ani.
Marcel Duchamp, acest unic creator, se pare că determinat
paradoxal de mai multe frustări în decursul traseului său artistic ‒ cum ar
fi, drept exemplu succint, contradicţiile virulente legate de pictura Nud
coborând o scară180 ‒ caută sensurile artei în chiar sfidarea convenţiilor
179Mario De Micheli, op.cit., p. 147
18