149 / 325
149
și, mai ales, reprezentarea realului ‒ într-o evidentă exaltare plastică ‒
creează premisele unui fenomen socio-cultural de duplicitate perceptivă.
Imaginea fotografică și cea video devin măsura cotidiană, mondenă, a
trecerii noastre prin natură, mărturii edificatoare ale memoriei noastre
senzoriale în așa măsură, încât de multe ori, în mod convenţional,
credibilitatea este „tranșată” de aceste imagini concrete în detrimentul
mărturiilor verbale. Fenomenul se întâmplă atât de des, încât deseori ‒ din
comoditate probabil ‒ se ajunge la un fel de
acreditare
totală a
imaginilor, a căror credibilitate
obiectivă
se insinuează în memoria
noastră în detrimentul experienţei directe, care se estompează prin alte
experienţe ce se succed.
Așadar, universul virtual tinde să devină parte organică a
existenţei cotidiene. Mai mult, el va fi un mediu prioritar al
convenţionalismului artistic iar tehnicile și procedeele artistice de creaţie
‒ montajul, asamblajul sau colajul ‒ devin modalităţi de
mediere
artistică
a tranziţiei între real și virtual.
Interferenţele stilistice ‒ formale sau chiar de limbaj ‒ dintre
diferitele manifestări ale artelor vizuale ‒ și mai cu seamă a celor
vizualcinetice ‒ sunt astăzi extrem de profunde, încât, de multe ori, este
dificil de stabilit cu precizie domeniul uneia sau alteia dintre lucrări.
În cazul raporturilor dintre arta video și filmul experimental, de
exemplu, particularităţile lor stilistice și estetice sunt aproape
confundabile iar clasificarea devine uneori destul de anevoioasă. Acest
exemplu se poate extinde destul de ușor la comparația dintre teatrul
experimental și performance sau dintre cinematograf și artele din
domeniul multimedia.
Putem concluziona că interferenţele stilistice și estetice în domeniul
artelor vizual-cinetice decurg ‒ dincolo de tematicile și orientările
ideologice specifice fiecărei perioade de timp sau zone geografice ‒ și
prin filonul comun al conceptelor artistice de factură fragmentară,
eclectică și eterogenă, care conferă un grad sporit de libertate creativă, dar
mai ales perspectiva unei plurivalenţe expresive, ce provoacă o
multitudine de sensuri ideatice și emoţionale.