asiduă, din raţiuni de audienţă, a nenorocirilor, întreţin un climat alienant
de anxietăţi cotidiene.
În acest spirit, artistul elveţian Christoph Draeger își modelează
temele în fotografie, video-art, instalaţii, desen, pictură, performance în
spaţii publice mai cu seamă după evenimentele de la 11 septembrie 2001.
În lucrarea video
Crash
din anul 2000, parcă într-un fel de stranie
premoniţie, el
adună
un număr de 5 dezastre aviatice ce s-au
petrecut în anii ’90 prezentându-le într-o succesiune devastatoare.
Septembrie negru
(Fig. 52a) este, de altfel, o altă lucrare video ce
complementează cumva
Crash
-ul prin sugestii bizare ale unor posibile
devieri mintale, reflectate în mod simbolic prin dezordinea absolută din
interioarele conspirative unde teroriştii complotează.
Este o asociere prin care parcă se scanează și se radiografiază starea
de spirit a teroriştilor, ca şi cum artistul ar căuta să înţelegă şi să traducă
ceea ce pare intraductibil şi neverosimil.
Artista iraniană Shirin Nashat dă o perspectivă legitimă despre
mentalul oriental prin instalaţiile sale, prin sutele de fotografii despre
cutumele şi valorile musulmane.




