Background Image
Previous Page  139 / 325 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 139 / 325 Next Page
Page Background

139

Emisiunile sale ‒ de altfel, adevărate opere video ‒ devin un fel de

teatru hibrid, asemănător spectacolului de marionete, un colaj suprarealist

sau un produs al fragmentării radicale a corpurilor în

Ubu Rege

sau în

Mireasa Turnului

Eiffel

, în care adâncimile spaţiale sunt suprimate,

precum într-o pictură naivă ‒ naivism asumat, deliberat, semn distinctiv al

operei lui Averty.

Averty utilizează masiv, aproape până la saturaţie, colajele video

prin tehnica

de încrustare

sau cea a

ecranului albastru

, cu ajutorul

cărora suprapune sau, mai bine zis, juxtapune personaje şi obiecte

provenite din medii total diferite. Meritul artistic al acestor artificii şi

trucaje este dat de compoziţiile sale plastice ‒ deseori foarte rafinate ‒ în

contextul anost al producţiilor de televiziune.

Adevărat magician al expresiei televizuale, Averty îi dă un sens

pozitiv încă din epoca de debut a televiziunii în familia mijloacelor

media. Spre deosebire de acesta, Nam June Paik caută, în special, esenţa

lăuntrică a imaginii video în dimensiunea sa abstractă, un fel de refuz al

dominantei realist-demagogice impuse de uzanţele comercial-politice.

Construcţie şi deconstrucţie

‒ putem afirma oarecum concluziv ‒

comparându-i pe cei doi artişti ce explorau şi se exprimau aproximativ

prin aceleaşi mijloace media, dar în sensuri total diferite.

Dacă în cazul lui Averty expresia este modelată în direcţia unor cât

mai rafinate soluţii pentru producţiile de televiziune, în ceea ce-l priveşte

pe Paik, acesta ignoră şi desfide convenţia spectacolelor de televiziune nu

dintr-un spirit de frondă, gratuit, ci din convingerea că arta vizuală are un

mare potenţial în registrul său abstract, care se manifestă şi în cazul

imaginii video.

Nam June Paik extrage televizorul-obiect din mediul său

convenţional, din interioarele mai mult sau mai puţin intime, pentru a-l

implanta în diferite medii publice, spaţii de multe ori surprinzătoare

pentru prezenţa acestui obiect familial în acea epocă: gări, magazine,

holuri publice, pieţe etc. Mai mult, provoacă vizionări oarecum arbitrare,

cu intenţii preponderent angajate spre diverse direcţii socio-culturale