ready made-uri banale, dar bucurându-se surprinzător de o ceremonioasă
atenție.
Derizoriul se declanșează din abundență învăluind necruţător și
cele mai neașteptate zone ale civilizaţiei secolului trecut. Stilul bombastic
și grotesc al unui univers uman decadent este amplificat vizual prin
multiple colaje, ce induc un sincronism al acţiunilor și evenimentelor,
prin care Tulse Luper parcă se strecoară pentru a ne putea descrie, cât mai
elocvent, povestea sa. O poveste ce se petrece în cele mai hidoase
cotloane ale decadenței umane, al violențelor paroxistice de pe parcursul
global tragic al secolului trecut.
Colajele digitale, asocierile abrupte dintre personaje, obiecte și fapte
conferă operei lui Greenaway o dimensiune unică în panoplia
experimentelor artistice de acest gen.
Un alt mod de abordare cinematografică constă în recuperarea
valențelor expresive ale imaginilor concrete, „reale”, documentare ‒ o
preocupare centrală pentru cineaști ca Godfrey Reggio sau Ron Frikye,
care, prin filmele experimentale
Koyaanisqatsi: Viaţa fără echilibru
,
Powaqqatsi: Viaţa în transformare
și
Naqoyqatsi: Viaţa ca război
,
respectiv
Baraka,
revin, peste ani, aproximativ la același tip de explorare
creativă ca și Dziga Vertov în urmă cu 60-70 de ani. Filmele lor alterneză
o gamă largă de imagini luate direct din realitate în ritmuri vizuale
extreme, montajul acestor filme urmând
partituri
originale cu mesaje
profunde, existenţiale, dar și cu reverberaţii emoţionale de factură pur
cinematografică, fără a fi „inhibate” de controlul autoritar al cuvintelor,
așadar fără dialoguri sau comentarii vorbite sau scrise. Aceste
experimente audio-vizuale pot fi definite ca adevărate „simfonii vizuale”.
Douglas Gordon și Philippe Parreno construiesc prin mijloace
cinematografice un experiment ce ţine de arta video:
Zidane, un portret al
secolului 21
161
, prin care-și propun, pe de-o parte, să recupereze imensa
16
1 https://www.youtube.com/watch?v=lqBdIRTNI3I




