Becul Peticit - Gheorghe Sfaiter

ready made-uri banale, dar bucurându-se surprinzător de o ceremonioasă

atenție.

Derizoriul se declanșează din abundență învăluind necruţător și

cele mai neașteptate zone ale civilizaţiei secolului trecut. Stilul bombastic

și grotesc al unui univers uman decadent este amplificat vizual prin

multiple colaje, ce induc un sincronism al acţiunilor și evenimentelor,

prin care Tulse Luper parcă se strecoară pentru a ne putea descrie, cât mai

elocvent, povestea sa. O poveste ce se petrece în cele mai hidoase

cotloane ale decadenței umane, al violențelor paroxistice de pe parcursul

global tragic al secolului trecut.

Colajele digitale, asocierile abrupte dintre personaje, obiecte și fapte

conferă operei lui Greenaway o dimensiune unică în panoplia

experimentelor artistice de acest gen.

Un alt mod de abordare cinematografică constă în recuperarea

valențelor expresive ale imaginilor concrete, „reale”, documentare ‒ o

preocupare centrală pentru cineaști ca Godfrey Reggio sau Ron Frikye,

care, prin filmele experimentale

Koyaanisqatsi: Viaţa fără echilibru

Powaqqatsi: Viaţa în transformare

și

Naqoyqatsi: Viaţa ca război

respectiv

Baraka,

revin, peste ani, aproximativ la același tip de explorare

creativă ca și Dziga Vertov în urmă cu 60-70 de ani. Filmele lor alterneză

o gamă largă de imagini luate direct din realitate în ritmuri vizuale

extreme, montajul acestor filme urmând

partituri

originale cu mesaje

profunde, existenţiale, dar și cu reverberaţii emoţionale de factură pur

cinematografică, fără a fi „inhibate” de controlul autoritar al cuvintelor,

așadar fără dialoguri sau comentarii vorbite sau scrise. Aceste

experimente audio-vizuale pot fi definite ca adevărate „simfonii vizuale”.

Douglas Gordon și Philippe Parreno construiesc prin mijloace

cinematografice un experiment ce ţine de arta video:

Zidane, un portret al

secolului 21

161

, prin care-și propun, pe de-o parte, să recupereze imensa