225 / 325
225
Parcă ar fi un vis, coliba de strujeni și tata dormind cu mine ca să nu se
taie
cu briciul lucios ca și axul cardanic al Simsonului lui nea Nelu, ce se
ridica până la cer învolburat de vânt.
Sculatul de dimineaţă mă umple de fiorii reci ai disperării și cânt cât pot
de tare ca să mă audă Tovarășa învăţătoare, dar fundul îmi este greu și
nu pot sări mai mult.
Seara era plină de misterul unor siluete de copii chițăind de bucurie în
bazinul mic și cu apă până la genunchi al artezienei, din care curgeau
cărăbuși pe spatele fetelor și îmi gâdilau mâna până jos, la genunchii
juliţi de zgomotul trenurilor de noapte.
Mingile ovale de cocs se prăvăleau zgomotos în soba de fontă de unde se
răspândea mirosul dulceag și sufocant al emoţiei din preajma tezei de la
mate. Apa mustea, ca într-un burete îmbibat, în ciorapii de lână ce
fluturau falnic, mai ales de 1 Mai, în faţa tribunei, unde ne ascundeam
până seara târziu.
Înfigeam în fiecare zi, pe rând fiecare dintre noi, câte un cui în mingea
pusă în scop de reclamă în faţa atelierului de galvanizare pentru ca astfel
să pocnească carbidul de sub roţile tramvaiului. Florile se ofileau sub
jetul puternic de apă lansat din mașina de stropit, jet ce curgea lin pe
fereastra plină de praf năclăit... iar muștele bâzâiau disperate în sala de
așteptare.
Bandajul masiv și capul spart îmi umpleau inima de bucurie, semănam cu
Ceapaiev rănit de fumul înecăcios ce ieșea din toate crăpăturile teracotei.
‒ Împinge cu nădejde, copile, că altfel vă duceți toți!
‒ Oau, oauu, parcă ai fi Ceapaiev!!
‒ Nu așa, saltă-ți dracului fundul, altfel cum vrei să sari?!
‒ Tu cum ai făcut mușchi, tu cum ai făcut mușchi?!?
‒ Respiră, respiră ca lumea, c-o să te sufoci la mijlocul cursei!
‒ Doru fuge așa de elegant, de repede, o să vă întreacă pe toți !
Brusc am sărit peste balustrada brodului de pe Mureș fără să mai
gândesc la
nimic care ar putea influenţa scorul la table.
Podelele improvizate din PFL, de la Lola, se unduiau sub greutatea
trupurilor noastre abandonate în bătaia suflului înţepător din spatele
batozei, unde se numărau cu grijă banii. Soarele asfinţea plăpând iar
razele sale clipoceau sfârtecate de zborul de sezon al unui val uriaș de