227 / 325
227
Deoarece filmul este un „autoportret imaginar” ‒ dar cu multe
corespondențe direct legate de întâmplări şi „trăiri” reale, petrecute de-a
lungul anilor ‒ personajele masculine („copilul”, „studentul” şi „el”) sunt,
ca atare, „proiecțiile” amintirilor mele despre mine la diferite vârste.
Amintiri ce, de multe ori, au, mai degrabă, calități de „stimuli”, deoarece
din substanța „întâmplărilor” de pe parcursul filmului importante sunt
stările şi simbolurile lor şi mai puțin evenimentele în sine. De asemenea,
prezența stranie, simultană a celor trei personaje (care, de fapt, sunt trei
etape ale unei vieți) la aceeaşi întâmplare, eveniment este o imagine
suprarealistă a dorinței de a fi „prezent” şi în trecut pentru a-l retrăi şi, mai
ales, pentru a-l corecta. În fine, „iubita” are, preponderent, o conotație
simbolică a „iubirii”, „dorinței”, a... „nostalgiei”.
1.
Stradă de cartier de blocuri din epoca socialismului
Scenariu
Mi se pare că aud sau chiar strigă....