191 / 325
191
Scriind introducerea cărţii despre analiza pe care Adalgisa Lugli o
dedică asamblajului ca fenomenologie artistică, Florian Rodari găsește
două idei centrale ale dinamicii asociative, două trăsături importante ale
acestei manifestări artistice: „prima precizează că asamblajul, ca un
exemplu de artă a colecţiei, practicat în decursul secolelor precedente, în
privat sau prin reprezentanţii unui Stat, este un
gest
natural al spiritului,
care se produce mai puţin în sine decât în planul atracţiilor secrete. Şi că
alegerea cedează repede din necesitatea sau nevoia de a se lăsa să
surprindă capriciile hazardului. A doua insistă pe faptul că cele două
principii ale continuităţii și discontinuităţii se întâlnesc inepuizabil în
asamblaj, fecundând foarte bine atât complexitatea, cât și incertitudinea
sa.”
181
Asamblajul are deci un caracter extrem de
dezinvolt
, aceasta fiind
adeseori trăsătura sa fundamentală, libertatea gestului spontan, a
întâmplării ca măsură a instinctului creativ, a deciziei de moment ca un
fel de reflex iraţional, ce conferă inedit și prospeţime actului artistic.
Kurt Schwitters
-
Tablou Merz
(1930)
Păstrând spiritul colecţiei, al relaţiei dintre colecţionar și obiectele
sale, asamblajul
Tablou Merz
, aparţinând universului
Merz
,
inventat de
Kurt Schwitters, are o ingenioasă îmbinare de forme, care sugerează o
181
Florian Rodari în prefața la Adalgisa Lugli, Assemblage, Paris, Editura Adam Biro, 2000,
p. 14