190 / 325
concrete, între cele două medii; e doar o legătură imaginară, iluzorie. Pe
de altă parte, exceptând
maşina de tocat ciocolată
, din compartimentul
celibatarilor, care este reprezentată realist ‒ fiind, de altfel, singurul
element plăsmuit astfel ‒ celelalte forme sunt sugestii caricaturale duse
până la abstract, ca, de exemplu, cazul miresei.
Colajul ca modalitate de infuzie obiectuală concretă în spaţiul plastic,
ca mijloc de relaţionare și raportare simbolică, metaforică sau direct
ideatică a unor materiale concrete cu formele desenate, fotografiate,
pictate etc. ‒ sau chiar numai a unor obiecte reale într-un spaţiu de
structură plastică delimitat prin ramă, de exemplu ‒ a fost și este abordat
de mulţi artiști de-a lungul secolului al XX-lea până în zilele noastre.
Concretitudinea pe care o conferă obiectul în sine compoziţiei date,
dar, mai ales, acel melanj straniu dintre aspectul real și cel imaginar, ce
atribuie adesea o dimensiune poetică unui material uzual, „diluând”
totodată aura specială a formelor pur plastice printr-o bizară omogenizare
a unui alt tip de expresie vizuală, creează deci premizele unui mediu
figurativ sau nonfigurativ de mare atractivitate artistică.
În timp formulele de asociere au devenit tot mai complexe
implicând spaţii tot mai mari, cu elemente formale tot mai
personale
, cu
obiecte care, în sine, exercitau un puternic magnetism vizual, așa încât se
impunea, în paralel cu arta colajului, o atitudine creatoare, o strategie de
construcţie ce avea drept ţintă unitatea compoziţională a unor obiecte și
spaţii mai ample.
III.4. Despre asamblaj
Așadar, dacă tehnica colajului presupune, cu predilecţie, o
potenţare a valenţelor expresive proprii obiectelor, materialelor și
formelor din spaţiul unei compoziţii plastice, insistând pe diferenţa dintre
ele și implicit pe riscul rupturii, acest lucru implică un gest reflex, o
strategie
creativă de consolidare și păstrare a unităţii creaţiei vizuale de
acest tip.
O altă manieră de asociere și relaţionare formală și obiectuală a
unor spaţii plastice coerente și unitare este cea a
asamblajului
, modalitate
prin care o anumită structură materială, aparent eterogenă, dobândește
sens și se instituie drept mesaj artistic.