189 / 325
189
trompe-l’oeil-ul, arta iluziei ‒ ci să provoace o atitudine meditativă în
deslușirea sensurilor simbolice și ideatice. Totodată, lucrarea în sine, prin
toate datele sale, excede condiția singulară a unui produs de colaj,
devenind, prin noutățile sale conceptuale, prin tehnicile de organizare ale
unui spațiu plastic ca dispozitiv artistic, o instalație.
Dominată de un caracter erotic și ludic, ca întreaga operă a lui
Duchamp, această lucrare are un discurs eminamente simbolic, în care
formele construite din diferite structuri materiale sunt compartimentate în
două spaţii distincte sugerând astfel mai mult un act
voyeur
-istic, mai
mult o definire a dorinţei și a incompatibilităţii, incompatibilitate derivată
enunţiativ chiar din titlul său.
Titlul devine, așadar, o componentă importantă a mesajului, mai cu
seamă sub aspect diegetic, din punct de vedere conflictual, conferind
consistenţă și
culoare
ironică, implicând insinuări erotice directe.
Existenţa celor două suprafeţe distincte, cea dedicată universului
miresei și cea a celibatarilor, despărţite ferm, prin cele două rame ce
susţin geamurile de sus și de jos, indică imposibilitatea unei relaţii directe,