Becul Peticit - Gheorghe Sfaiter

Videoclipul muzical

Câmpul cu maci

212

Argument

„

Scenariul”

acestui videoclip muzical era cumva ascuns în secvența 34

(Copilul în livada cu... fete) a filmului... Ilie Stepan, prietenul meu şi

autorul muzicii şi al sunetului Becului peticit..., căruia îi sugerasem ca, la

acea secvență, să folosim un fragment din piesa Câmpul cu maci, după ce

am terminat filmul, mi-a spus:

„Gelu, să ştii că m-am gândit de multe ori la un posibil videoclip pentru

Câmpul cu maci, dar tot ce mi-am imaginat până acum nu mi s-a părut

potrivit... Acum însă m-am uitat la secvența livezii şi mi se pare că există

o armonie plăcută între sunet şi imagine! Nu vrei să o dezvolți pentru

toată piesa şi să realizezi un videoclip?”

Desigur că propunerea lui mi-a plăcut mult, deşi ‒ când eşti pus în situația

de a „vizualiza” o partitură muzicală atât de puternică ‒ riscul de „a

rămâne în urma ei” este destul de mare.

În Câmpul cu maci am păstrat asocierea celor două planuri (33 şi 34) ‒

exact ca şi în film (reglând doar lungimile în raport cu muzica) ‒ după ce

am remarcat că „transferul” de sensuri şi conotații emoționale rezistă şi că

imaginile „funcționează” şi în noua cheie sugestivă.

„Dar unde sunt macii...?!”, mi s-a reproşat după vreo doi ani pe

Facebook... Da, într-adevăr, unde sunt macii?!? Păi macii sunt, după mine,

în melodie ‒ în mod egal ‒ ca şi în imagine, dar noi (unii) doar îi auzim

nu-i vedem dacă nu ne sunt arătați ‒ şi acest lucru este „normal” cumva,

deoarece exercițiul echivalențelor, al sugestiei imaginare de la muzică la

imagine îl facem de câteva mii de ani, pe când invers... lucrurile s-au

complicat mai ales din cauza... CINEMATOGRAFULUI. De o sută de ani

încoace suntem obişnuiți să vedem imagini gata explicate şi învestite cu

roluri prefabricate, deoarece „filmul nu este altceva, în formula sa

convențională, decât un mod de a ilustra texte”, a spus-o Peter