Chitara se „desparte” de greierii din planul anterior, devine extrem de
melodioasă, dar este suprimată, ca şi cum ar fi luată de o lamă de cuțit,
prin sunetul strident al unui cinel ce „introduce” impetuos finalul melodiei
Timișoara, imnul revoluției, compus de Ilie Stepan:
„Timişoara,
Timişoara, Ti-mi-şoaaa-raaaaaa!”




