264 / 325
manieră, în fața unui pionier cu față matură (Bătăuşul), plin de pistrui,
care-l amenință cu o praştie întinsă vârtos. Totuşi, Copilul are noroc şi,
prin acelaşi procedeu, scapă de praştia amenințătoare, dar se trezeşte în
fața tâmpă a unui acordeonist determinat şi plin de zel (Manelistul), îl
părăseşte, la fel de precipitat, pentru a se trezi, aproape spontan, cu un
tablou extrem de colorat şi mai apoi cu un pictor plin de vopsele pe tot
corpul şi pe față, ce aduce cu Van Gogh (Artistul).
Aproape la fel de virulent este scurtcircuitat şi se trezeşte în fața unei
doamne respectabile (Prezicătoarea), care-l ademeneşte cu nişte cărți
foarte mari de tarot. Următorul personaj însă este un bărbat extrem de
agresiv (Omul rău), ce se răsteşte violent spre Copil silindu-l, de
asemenea, să plece cât mai departe... nu însă fără a-i răspunde şi el
rățoindu-se semeț, înapoi, dar într-o lumină luciferică (de jos), care
creează impresia unui vis urât. În fine, Copilul se află, la fel de rapid, în
fața unui bătrân blajin (Bunicul), ce-l priveşte cu multă bunătate... însă şi
din fața acestuia copilul este proiectat brusc în fața Iubitei lui (de peste
câțiva ani), care are tendința de-a-l mângâia mai mult prieteneşte decât
seducător, ca mai apoi să se piardă în lungul coridorului întunecat într-un
fel de dans sincopat de imaginea ce pâlpâie întreruptă, sacadat, de imagini
negre, scurte, dar tot mai dese, amenințătoare, ca şi cum ar anunța
iminența dispariției. ~ 50 sec.
Sunet
De-a lungul întregului plan pianul accentuează expresiv caracterele
personajelor pe fondul continuu al clipocitului de picături de apă sugerând
un fel de mediu umed, un labirint lasciv, ca o peşteră tenebroasă.