Requiem 4 Ephemeris

Recviem pentru efemeride

Vibrant chit chat like memories quench the still summer nights of the dilettante fishermen and their court. Fane is the very soul of this odd camp, routinely cobbled up on the Timiş River bank, in the outskirts of Timişoara, Western Romania. Guitar and lyrics, deep monologue and steep dialogue… all crop into clean contemplation of supreme Father Time pushing human lives to their appointed tryst. Time as likely as not crystallizes in the air teeming with the myriad mayflies flooding the anglers’ camp hot nights – so biological life, of men and ephemeridae alike, inescapably meet in thespian innuendo which, by yesteryear small tokens fathoming and bespeak of an east side generation, pushes the limits of the living second to the far ends of eternity.

Acalmia călduroasă a verii este anulată de efervescenţa discuţiilor, a amintirilor ce se revarsă peste grupul eterogen de pescari si fani ai acestora. Fane este iniţiatorul şi sufletul acestei bizare tabere, improvizate ad-hoc pe malul Timişului la câţiva kilometri de Timişoara. Muzica si poezia dar şi dialogurile directe, contondente, pline insa de spirit în mare parte, converg spre ideea si dimensiunea copleşitoare a timpului ce s-a aşternut peste destinele lor. Atmosfera este desăvârşită prin forma directă, apăsătoare chiar, a timpului, care se coagulează parcă, cum nu se poate mai plastic, prin sutele de mii de efemeride ce se revarsă peste tabăra pescarilor în fiecare seară. Asocierile inerente de factură existenţială între oameni şi efemeride, presărate cu accente ludice, fixează viaţa în limitele eterne ale clipei, cu un fel de mici esantioane din spiritualitatea unei generaţii.