The Shelter

Sălașul

Departe de satul ei, dincolo de desişul pădurii şi oarecum deasupra tuturor, bătrâna Silvia Anghel, îşi petrece zilele la sălaşul familiei, într-un fel de ritual ale căror ritmuri lente, armonizează parcă relaţiile ei cu natura şi cu animalele sale. Gesturile ei molcome par a fi un fel de reverberare a liniştei munţilor ce o înconjoară. Zgomotele devin adesea o personificare a efortului pentru îndeplinirea treburilor zilnice, un fel de dialog surd şi totodată un imn al demnităţii oamenilor simpli.
Felul în care bătrâna îşi coace pâinea, sau îşi fierbe mămăliga, cum prepară, alături de fiul ei brânza, sau cum adună fânul şi taie lemne ajutată de fiu şi de nepoată, cum sapă cartofii şi celelalte acţiuni, ne desvăluie o lume arhaică, ca un fel de eşantion etnografic al unui secol apus.
Totodată însă dialogul ei cu animalele şi cu obiectele când încrâncenat când plin de sentimentalism , ne desvăluie o femeie plină de viaţă cu o reală forţă psihică şi chiar fizică. Noutăţile aduse din sat de către fiul ei şi de nepoată îi trezesc un interes nostalgic venit de pe un tărâm aproape uitat .
Oile şi caprele, găinile şi câinii devin adesea singurele repere vii din
universul bătrînei, fiinţe ce rămân de multe ori parteneri ai bucuriilor şi ai necazurilor cotidiene.
Celelalte repere oarecum abstracte, cerul, soarele, ceaţa, ploaia, zăpada, frunzele, intră intr-un fel de rezonanţă organică cu gesturile şi muncile femeii.
Concretă şi reală pare a fi legătura ei cu Dumnezeu cu lumea divină, de care este mai apropiată şi mai ataşată . În lugile nopţi de iarnă Biblia devine un medium prin care bătrâna se apropie cu speranţă de Cer.
Aflată deci undeva între Cer şi Pământ între sat şi culmile munţilor, undeva la graniţa dintre viaţă şi celălalt tărâm, la cei 88 de ani Silvia Anghel îşi trăieşte destinul cu demnitate şi simplitate aşa cum a fost obişnuită o viaţă întreagă .
Succesiunea lentă a acţiunilor a gesturilor, spaţiile largi prin care vântul, norii, ceaţa, ploaia şi timpul parcă se preling într-un sens nedefinit şi imobil, creează senzaţia de atemporal şi perpetuu.

– Română –